Pasi in reabilitarea copilului care a suferit o trauma

71 pages
385 views
of 71
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Share
Description
Pasi in reabilitarea copilului care a suferit o trauma
Tags
Transcript
  - Ghid pentru terapeuţi - Material realizat în cadrul proiectului:  Servicii comunitare de reabilitare psihologică  pentru copii şi adolescenţi,  nanţat de Uniunea Europeană prin programul PHARE 2006 -Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi dezinstituţionalizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Componenta B – Dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală  Parteneri în cadrul proiectului: Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi şi Asociaţia  Română pentru Terapia şi Studiul Traumei 1,2,3 .............paşi în reabilitarea copilului care a suferit o traumă Filiala Iași  CUPRINS 1 . Trauma la copii: caracteristici dependente de dezvoltare, factori de risc vs. rezilienţă, tipuri de psihopatologie şi criterii diagnostice ............................... 5 2.  Semne de recunoaştere a copilului abuzat. Consecinţele abuzului asupra dezvoltării şi integrării psiho - sociale a copilului ........................................23 3.  Intervenţii validate ştiinţic asupra traumei la copii; modelul intervenţiei cognitiv - comportamentale focalizate pe traumă (trauma-focused cognitive- behavioral therapy,TF-CBT) ................................................................................................... 41 4.  Trauma prin violenţă. Violenţa familială ca formă specică ........................ 85 5.   Modele de intervenţie. Reguli de lucru în cazurile de abuz sexual din perspectivă  psihosocială ................................................................................................. 107  ANEXE: ANEXA 1: Activităţi în cadrul Centrelor de Consiliere ........................................ I  ANEXA 2:  Model de Contract terapeutic ......................................................... VII  ANEXA 3:  Ghid de interviu cu familia copilului ............................................ VIII  ANEXA 4:  Fişă de intervenţie psihoterapeutică şi evoluţie a cazului ............... XI  ANEXA 5:  Fişă de Evaluare a stării de sănătate mintală ................................. XIII  ANEXA 6:  Fişă de închidere a cazului ............................................................. XVI  ANEXA 7:  Model de Raport de şedinţă .......................................................... XVII  ANEXA 8:  Model de Plan terapeutic............................................................. XVIII  ANEXA 9: Model de Fişă de evaluare psihologică .......................................... XIX  5 TRAUMA LA COPII:CARACTERISTICI DEPENDENTE DE DEZVOLTARE, FACTORI DE RISC VS.  REZILIENŢĂ, TIPURI DE PSIHOPATOLOGIE ŞI CRITERII DIAGNOSTICE Conf. Univ. Dr. Oana Benga* Problematica traumei este de regulă abordată din perspectivă clinică, cea a tulburării de stres posttraumatic , diagnosticabilă atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi. 1.1 Deniţie Potrivit manualelor de diagnostic (de exemplu, DSM-IV-TR, American Psychiatric Association, 2000 – versiunea în limba română 2003), indiferent de vârstă, se poate vorbi despre expunerea la un eveniment traumatic  atunci când o persoană a experienţiat, a fost martoră la sau a fost confruntată cu un eveniment/evenimente care au implicat moartea, ameninţarea cu moartea, vătămarea corporală gravă sau periclitarea integrităţii corporale proprii ori a altora. Iniţial, se considera că au valenţe traumatice acele evenimente stresante ieşite din comun, declanşate brusc, cum ar  dezastrele naturale sau provocate de om, războiul, actele teroriste. Deniţiile recente lărgesc însă aria evenimentelor cu potenţial traumatic incluzând experienţe repetate, (devenite ) cotidiene în viaţa unor adulţi sau copii, precum expunerea la violenţă familială sau comunitară, abuzul zic sau sexual recurent. Circumscrierea caracteristicilor evenimentului traumatic şi a răspunsului la acesta depăşeşte însă graniţele unor astfel de deniţii, oricât de comprehensive - mai ales atunci când este în focus trauma la copii.  În primul rând  , copiii pot  mai teriaţi atunci când sunt martori ai stărilor de  panică, arousal ridicat, şoc ale adulţilor ca răspuns la evenimente traumatice (cu atât mai mult dacă este vorba de persoane semnicative), decât atunci când sunt ei înşişi ameninţaţi.  În al doilea rând  , chiar dacă analizăm fenomenul din perspectiva copiilor ca victime propriu-zise ale evenimentelor traumatice, tabloul rămâne complex. Astfel, deşi statistici recente sugerează, de exemplu, că, în SUA, 1 din 8 copii sub 17 ani sunt victime ale abuzului sau neglijării severe (Perry & Szalavitz, 2006), doar o treime dintre aceştia dezvoltă stres posttraumatic, diagnosticabil clinic (van der Kolk, 2002, Hansen & Saxe, 2009) – foarte probabil ca rezultat al interacţiunii factori de risc – factori de rezilienţă. *Oana Benga este conferenţiar universitar doctor în cadrul Catedrei de Psihologie a Universităţii “Babes-Bolyai”  6 7  În al treilea rând,  consecinţele experienţierii traumei de către copii sunt mult mai pervazive decât în cazul adulţilor, afectând multiple arii de funcţionare: cognitivă, socială, emoţională, zică. Aceste consecinţe multidimensionale sunt cu atât mai pronunţate cu cât copilul nu este victimă a unor incidente traumatice izolate, ci este supus unor experienţe abuzive repetate, complexe, prelungite, în interiorul mediului familial, ind violat astfel însuşi sentimentul de securitate necesar dezvoltării sale normale (Hansen & Saxe, 2009). Pentru a surprinde caracteristicile unor astfel de copii - victime ale abuzului de durată, au fost  propuse noi categorii nosologice precum tulburarea complexă de stres posttraumatic   (Herman, 1992) sau tulburarea traumatică de dezvoltare (van der Kolk, 2005).  În al patrulea rând  , impactul unor astfel de evenimente traumatice cronice, repetitive, este diferit, în funcţie de perioada de dezvoltare în care se aă copilul. Vulnerabilitatea sistemului nervos, mai ales a regiunilor care susţin mecanismele de autoreglare, afectate major în traumă (Cook et al., 2005), este diferită la vârste diferite. 1.2 Factori care afectează răspunsul copiilor la un eveniment traumatic   Complexitatea fenomenului traumei la copii impune luarea în considerare a unor multipli factori atunci când este analizat răspunsul individual la un eveniment traumatic. Din această perspectivă, modelul tripartit propus de Webb (2004, 2007) oferă o operaţionalizare utilă atât pentru diagnostic cât şi pentru intervenţia individualizată. Conform acestui model, trei categorii de factori aaţi în interacţiune inuenţează răspunsul particular al unui copil la un eveniment sau o serie de evenimente traumatice: • Natura evenimentului traumatic• Factorii individuali• Factorii de mediu  Natura evenimentului traumatic   (după Webb, 2007) • Eveniment anticipat versus neaşteptat  Predictibilitatea evenimentului stresant face mai uşoară înţelegerea şi asimilarea acestuia. Bineînţeles, unele evenimente traumatice (dezastre naturale, moartea subită a unui părinte) sunt prin natura lor impredictbile. Există însă şi cazuri în care situaţiile de viaţă devin progresiv critice (boala terminală a unui membru al familiei, părăsirea domiciliului de către unul dintre părinţi în urma divorţului), oferind posibilitatea înţelegerii şi acceptării treptate a pierderii viitoare.Din păcate, protejarea excesivă a copiilor de către adulţi altfel bine intenţionaţi face ca adesea cei mici să e expuşi doar în ultimul moment la evenimentul critic, ind astfel privaţi de „pregătirea psihologică” pentru evenimentul stresant. Adesea, nici adulţii nu ştiu cum să le vorbească, mai ales atunci când ei înşişi nu îşi pot gestiona frica sau anxietatea. • Eveniment singular sau recurent: Tip 1 (acut) versus Tip 2 (cronic) În cazul unui stres acumulat pe o durata mai mare de timp (de exemplu, abuz zic repetat), se creează o stare de vulnerabilitate, care face ca un eveniment altfel minor (o notă proastă) să declanşeze criza copilului. Terr (1991) a propus distincţia între trauma de tip 1, datorată unui singur eveniment/şoc versus trauma de tip 2, precipitată de o serie de evenimente traumatice. Uneori cele două tipuri de traumă coexistă. Deşi ambele tipuri pot determina dezvoltarea patologiei, trauma de tip 2 de regulă duce la o severitate mai mare a simptomatologiei şi la o durată mai mare a intervenţiei terapeutice. • Experienţa traumatică solitară sau împărtăşită cu alţii  Deşi orice eveniment traumatic este experienţiat personal,a  împărtăşit o astfel de experienţă cu ceilalţi duce la reducerea stigmei victimizării. Chiar şi pentru cei care au traversat trauma individual (de exemplu, ca victime ale incestului),  participarea la grupurile de suport constituite din copii cu experienţe de viaţă similare poate  extrem de benecă. Uneori însă victimele îi evită pe cei care au co-experienţiat trauma, pentru a se proteja de impactul negativ al amintirilor despre aceasta. Acest factor este dependent de vârstă, întrucât importanţa şi inuenţa  prietenilor se manifestă începând cu vârsta şcolară. • Proximitatea evenimentului traumatic Proximitatea zică a evenimentului traumatic creşte şansele de dezvoltare a tulburării de stres posttraumatic, amplicând numărul şi severitatea simptomelor; în particular, răspunsurile senzoriale intense şi sentimentul ameninţării cu moartea contribuie la această accentuare a simptomatologiei. Proximitatea emoţională poate avea efecte similare, mai ales că expunerea prin mass-media la evenimente şocante – auditiv şi vizual – poate duce la traumatizarea vicariantă (McCann & Pearlman, 1990). De altfel, se constată la copii şi exacerbarea reacţiilor posttraumatice prin expunerea la mass-media (Pine, Costello & Masten, 2005). • Măsura expunerii la violenţă/ rănire/ durere (martor/victimă) Riscul de a dezvolta simptome de stres postraumatic creşte atunci când copiii sunt victime ale violenţei, faţă de situaţia în care sunt doar martori ai unor astfel de acte. Dar, după cum armam şi anterior, ipostaza de martor poate să ducă la experienţierea
Related Search
Similar documents
View more...
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks